Fibrilația atrială

Fibrilația atrială. În mod normal, inima se contractă într-un ritm regulat. Fibrilația atrială este o afecțiune în care inima bate neregulat și de obicei mai repede decât normal. Fibrilația atrială nu este întotdeauna însoțită de simptome, adică nu creează disconfort. Dacă apar “palpitații neregulate” este recomandat să efectuați o electrocardiograma de repaus în criză sau monitorizarea ritmului cardiac pe parcursul mai multor ore, uneori chiar zile – Holter EKG.

Este necesară obiectivarea/documentarea fibrilației atriale fie pe electrocardiograma de repaus fie la monitorizarea Holter EKG, deoarece fibrilația atrială poate provoca formarea de cheaguri de sânge care pot determina accidente vasculare cerebrale. Evaluarea pacientului în fibrilație atrială trebuie completată obligatoriu cu evaluare ecocardiografică, importantă pentru decizia tratamentului. În fibrilația atrială, sângele poate stagna în interiorul cămăruțelor superioare ale inimii și pot forma cheaguri de sânge ce pot fi pompate către creier, provocând accident vascular cerebral.

Există medicamente care pot preveni apariția Fibrilației atriale în mare măsura, însă aritmia poate reapare din când în când, de aceea este absolut necesară anticoagularea orală pe termen lung. Vârstnicii în special pot rămane în Fibrilație atrială pentru restul vieții, dar necesită anticoagulare orală permanentă adaptată nevoilor lor (în funcție de vârstă, greutate, funcție renală, istoric).

Fibrilația atrială netratată dublează riscul de deces și crește de cinci ori riscul apariției accidentului vascular cerebral! De aceea e important, când suspectați fibrilația atrială, adresați-vă medicului cardiolog!

Care sunt factorii de risc pentru fibrilație atrială ?

• Hipertensiunea arterială insuficient controlată. La pacienții cu fibrilația atrială, de obicei hipertensiune arterială este prezentă. Lipsa controlului hipertensiunii arteriale se asociază cu risc mai mare de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă sau sângerare. Chiar și la pacienții cei mai vârstnici este de preferat ca tensiunea arterială să fie sub 140/90 mm Hg ! De aceea pacienții cu fibrilație atrială sunt sfătuiți să se adreseze specialistului pentru un mai bun control al tensiunii arteriale, necesitând monitorizare TA/24 ore!
• Insuficiența cardiacă este atât factor declanșator cât și o consecință a fibrilației atriale.  De aceea este absolut necesară evaluarea pacientului cu fibrilație atrială cât mai precoce pentru a evita, pe cât posibil, apariția insuficienței cardiace ! Prezența insuficienței cardiace  poate duce la recurența, respectiv permanentizarea fibrilației atriale, ambele având implicații asupra calității vieții în absența unui management eficace.
• Diabetul zaharat este un factor de risc important în declanșarea fibrilației atriale. Un sfert din pacienții cu fibrilație atrială au diabet zaharat! Un bun control al diabetului zaharat reduce riscul de recurență a fibrilației atriale, menținerea unui ritm normal, ameliorează simptomatologia și calitatea vieții pacienților .
• Supragreutatea sau obezitatea influențează apariția  fibrilației atriale: o provoacă sau o exacerbează. De aceea pacienții sunt sfătuiți să slăbească!
• Sindromul de apnee în somn este frecvent întâlnit la pacienții cu fibrilație atrială! De aceea pacienții suspecți de sindrom de apnee în somn au nevoie de evaluare de specialitate!
• Sedentarismul de obicei coexistă cu alți factori declanșatori la pacientul cu fibrilație atrială. Activitatea fizică regulată poate ameliora simtomatologia legată de fibrilația atrială, poate ameliora calitatea vieții și capacitatea de efort a pacientului cu fibrilație atrială!
• Excesul de alcool este un factor declanșator frecvent întâlnit la cei cu fibrilație atrială. Consumul excesiv se asociază atât cu un risc mai mare de accident vascular cerebral dar și cu risc crescut de sângerare. De aceea pacienții sunt sfătuiți să fie moderați.
• Boala coronariană poate declanșa fibrilație atrială, uneori pacienții necesitând evaluare cu test de efort EKG.
• Vârsta înaintată este un factor declanșator per se, prevalența fibrilației atriale fiind crescută la cei de 65 ani și peste. De aceea este important screeningul sistematic al acestei categorii de vârstă!
• Fumatul reprezintă  un factor de risc pentru fibrilație atrială. Fumătorii au de cele mai multe ori hipoxie, care poate declanșa această aritmie.
• Afecțiuni ale glandei tiroide. Activarea funcției glandei tiroide, de orice cauză, poate declanșa fibrilație atrială.

Ce sunt anticoagulantele orale ?

Anticoagulantele sunt medicamente care “subțiază sângele” și se prescriu pacienților cu fibrilație atrială pentru a preveni dezvoltarea de cheaguri de sânge, pentru a preveni accidentele vasculare cerebrale cardioembolice.

Anticoagulantele orale sunt de două feluri:

• 1. Anticoagulante de tip antivitamine (AVK), warfarină sau acenocumarol, cunoscute sub denumirile lor comerciale ca Sintrom, Trombostop
  • Sunt anticoagulante care interacționează cu alimente sau medicamente, astfel încât nu produc un efect de subțiere a sângelui predictibil.
  • Dozele se ajustează în funcție de o analiză numită INR.

• 2. Anticoagulante orale de nouă generație sau anticoagulante directe (DOACs)
  • Acestea, spre deosebire de AVK, nu interacționează cu alimentele sau marea majoritate a  medicamentelor, astfel încât produc un efect anticoagulant predictibil, care se menține constant. 
  • Acestea sunt cunoscute sub denumirile lor comerciale: dabigatran, apixaban, rivaroxaban, edoxaban – anticoagulante orale directe, care nu necesită monitorizare INR și nici nu se recomandă.
  • Pacienții care urmează tratament anticoagulant oral necesită evaluarea periodică a creatininei serice și a ratei filtrării glomerulare  (RFG) pentru aprecierea funcției renale; în anumite situații, dozele de anticoagulant oral trebuie ajustate, în sensul scăderii lor, în funcție de acești parametri.

Anticoagulantele orale de tipul AVK – Sintrom, Trombostop

Tratamentul anticoagulant oral cu AVK – Sintrom, Trombostop este utilizat cu precădere în anumite afecțiuni cardiovasculare – pacienți în Fibrilație atrială care nu au indicație pentru anticoagulantele orale de nouă generație, directe, sau în cazul în care pacienții au proteze valvulare mecanice metalice. 

Tratamentul anticoagulant oral cu AVK trebuie atent monitorizat, pentru a fi în peste 70% din timp în intervalul terapeutic indicat de medic, deoarece în caz de supradozare crește riscul de sângerare! Din acest motiv este esențial să faceţi la recomandarea medicului testul prin care este evaluată eficiența şi siguranţa tratamentului anticoagulant oral. Acest test se numeşte INR.

Până deunăzi, pentru majoritatea pacienţilor care aveau recomandare de anticoagulare orală, medicamentele cel mai des folosite în acest scop erau Sintrom și Trombostop. Valoarea terapeutică a INR de cele mai multe ori se încadra între 2 şi 3, cu câteva excepții. Dacă faceți parte dintre aceste excepții medicul dumneavoastră vă va specifica intervalul teraputic, țintă, a INR, în cazul dumneavoastră. 

Care sunt precauțiile în cazul utilizării anticoagulantelor orale ?

În cazul anticoagulantelor orale, reacțiile adverse sunt sângerările. Uneori pot apărea sângerări nazale minore, la efortul de suflat nasul de pildă. Chiar și în aceste cazuri, recomandarea este de a continua administrarea de anticoagulant oral și contactarea medicului de familie sau a cardiologului curant.

În cazul în care sunteți sub tratament anticoagulant oral (atât AVK cât și anticoagulante orale directe DOACs) va trebui să monitorizați cu atenție dacă apar sângerări în scaun (scaun moale, negru şi urât mirositor), în urină (urină tulbure şi roșiatică), dacă ați vărsat şi lichidul de vărsătură are aspectul “zațului de cafea” sau dacă sângerați abundent la nivelul gingiilor, dacă vă curge sânge din nas abundent, dacă apar echimoze (vânătăi) foarte ușor, chiar în lipsa unui traumatism. În acest caz trebuie să vă adresați de urgență unui medic!

De asemenea trebuie să spuneți medicilor pe care îi consultați pentru orice problemă medicală faptul că sunteți anticoagulat oral deoarece orice intervenție de mare sau mică chirurgie (de exemplu: extracții dentare) necesită oprirea în prealabil a anticoagulantului oral, atenție oprirea tratamentului anticoagulant va fi întotdeauna decisă şi condusă de către un medic întrucât pe parcursul perioadei când nu luați acest medicament există riscul de formare a cheagurilor (de ex. în cavitatea inimii dacă sunteți anticoagulat pentru fibrilație atrială sau la nivelul venelor membrelor inferioare dacă sunteți anticoagulat pentru tromboflebită).

Sub tratament anticoagulant oral, indiferent că sunt AVK sau  anticoagulante orale de nouă generație – DOACs, sunt interzise injecțiile intramusculare deoarece există riscul de formare a hematoamelor (colecții de sânge) la locul efectuării injecției; personalul medical va fi informat de faptul că sunteți anticoagulat înaintea oricărui gest de administrare a unui tratament injectabil (în venă, în mușchi sau subcutan)!

În cazul în care ați suferit un traumatism (exemplu: ați căzut și v-ați lovit puternic în orice parte a corpului) prezentați-vă de urgență la medic deoarece există riscul de sângerare la locul traumatismului, sângerare ce nu poate fi oprită decât sub supraveghere medicală! De aceea, sub anticoagulante orale de orice fel, evitați traumatismele pe cât posibil!

De asemenea dacă presiunea arterială are valori foarte mari (hipertensiune arterială necontrolată), mai mari de 140/90 mm Hg şi sunteți sub tratament anticoagulant oral adresați-vă medicului pentru a controla valoarea tensiunii arteriale întrucât hipertensiunea poate crește riscul de sângerare la nivel cerebral!

În cazul utilizării AVK (Sintrom, Trombostop) este contraindicată folosirea de antiinflamatoare nesteroide precum ibuprofen, ketoprofen, diclofenac, fenilbutazonă etc. şi a aspirinei pe parcursul tratamentului anticoagulant deoarece asocierea acestor medicamente cu anticoagulantele orale pot de asemenea crește riscul de sângerare! E prudent să vă consultați medicul curant de fiecare dată când vi se recomandă o medicație care ar putea interfera cu anticoagulantul oral pe care îl urmați.

În cazuri excepționale – dureri de orice fel, afecțiuni care necesită analgezie sau antiinflamatorii, este de preferat folosirea medicamentelor pe bază de paracetamol. Cel mai potrivit este să aveți de fiecare dată o discuție cu medicul dumneavoastră curant!

Pentru controlul durerii, în cazul în care sunteți sub tratament anticoagulant oral, puteți utiliza la sfatul medicului curant: derivați de paracetamol și tramadol sau paracetamol și codeină.

În concluzie, ce trebuie să știți dacă luați anticoagulante orale ?

• Mergeți periodic la control medical, așa cum vi s-a recomandat!
• Luați-vă medicamentul anticoagulant așa cum v-a recomandat medical curant ! Nu omiteți nicio doză! E important să luați medicamentul zilnic, preferabil cam la aceeași oră!
• NU asociați din proprie inițiativă alte medicamente care au efect antiagregant/antitrombotic sau de subțiere a sângelui!
• Dacă NU luați anticoagulantul prescris, NU veți fi protejat împotriva accidentului vascula!
• Nu luați alte medicamente fără a discuta cu medicul dumneavoastră curant ! Asugurați-vă că noile medicamente nu interacționează cu anticoagulantul dumneavoastră!
• Evitați excesul de alcool!
• Evitați activitățile sau sporturile ce pot duce la lovituri, tăieturi, căzături, ce la rândul lor pot crește riscul de sângerare!
• Dacă apar sângerări, chiar minore, consultați-vă medicul!
• Anterior oricărei intervenții, chiar și stomatologice minore, anunțati personalul medical că urmați tratament cu anticoagulante orale!

Fibrilația atrială

Alte articole despre afecțiuni cardiologice