Sincopa este o pierdere temporară a conștienței cauzată de o scădere bruscă a fluxului sanguin către creier. De obicei, este de scurtă durată și urmată de o recuperare completă. Este adesea descrisă ca un leșin sau colaps brusc.
Cauze ale sincopei
Sincopa poate avea multiple cauze, de la cauze banale (deshidratare, dezechilibre hidro-electrolitice, durere) până la cele mai complexe:
- Sincopa vasovagală – cea mai frecventă, cauzată de o reacție exagerată a sistemului nervos la anumiți stimuli (durere, stres emoțional, căldură excesivă).
- Hipotensiunea ortostatică – apare atunci când o persoană se ridică brusc în picioare, iar tensiunea arterială scade rapid.
- Aritmii cardiace – bătăi neregulate ale inimii pot afecta circulația sângelui către creier.
- Probleme cardiace structurale – valvulopatii, cardiomiopatii; boli precum stenoza aortică pot împiedica inima să pompeze eficient sângele.
- Cauze metabolice sau neurologice – hipoglicemia severă sau accidentele ischemice tranzitorii pot duce la sincopă.
Simptome premergătoare sincopei
Uneori, înainte de leșin, pot apărea simptome precum:
- Amețeală sau vedere încețoșată
- Senzație de slăbiciune
- Greață
- Transpirații reci
- Zgomote în urechi
Ce trebuie făcut în caz de sincopă?
Dacă o persoană simte că va leșina, recomandările sunt următoarele:
- Așezați-vă sau întindeți-vă pentru a preveni căderea!
- Ridicați picioarele pentru a îmbunătăți fluxul sanguin către creier!
- Evitați locurile aglomerate și închise dacă simțiți simptome premergătoare!
- Dacă sincopa a avut loc, persoana trebuie monitorizată și, dacă nu își revine rapid sau dacă are antecedente cardiace, trebuie solicitat ajutor medical.
Dacă sincopa este recurentă sau însoțită de alte simptome grave, este important un consult medical pentru a determina cauza exactă și a preveni eventualele complicații.
În evaluarea unui pacient cu sincopă, se efectuează o serie de analize și investigații pentru a identifica cauza exactă și a preveni episoadele viitoare. Acestea includ:
1. Istoricul medical și examinarea fizică
- Identificarea factorilor declanșatori (stres, durere, ortostatism prelungit).
- Antecedente medicale (boli cardiovasculare, diabet, epilepsie).
- Medicație actuală (diuretice, antihipertensive, beta-blocante).
- Examinarea tensiunii arteriale în poziție culcat și în picioare (pentru hipotensiune ortostatică), monitorizare tensională pentru 24 – 48 h.
2. Analize de laborator
- Hemoleucogramă completă – pentru anemie sau infecții.
- Glicemie – pentru a exclude hipoglicemia.
- Electroliți serici (Na, K, Ca, Mg) – pentru a detecta dezechilibre electrolitice.
- Teste funcționale renale și hepatice – pentru a exclude insuficiența renală sau hepatică.
- Troponină și CK-MB – dacă se suspectează un eveniment cardiac acut.
- TSH și hormoni tiroidieni – pentru disfuncții tiroidiene.
3. Investigații cardiologice
- Electrocardiogramă (ECG) – pentru aritmii, ischemie miocardică sau sindroame genetice.
- Monitorizare Holter 24-48h – pentru depistarea aritmiilor intermitente.
- Test de efort – dacă se suspectează o sincopă cardiacă la efort.
- Ecocardiografie – pentru detectarea bolilor structurale ale inimii.
- Examen Doppler carotidian – dacă suspectăm modificări ale fluxului cerebral pe fondul îngustărilor vasculare.
4. Teste neurologice (dacă se suspectează cauze neurologice)
- Electroencefalogramă (EEG) – pentru epilepsie.
- RMN sau CT cerebral – dacă se suspectează un accident vascular cerebral (AVC) sau o tumoră cerebrală.
5. Teste speciale
- Testul de masă înclinată (tilt-test) – pentru sincopa vasovagală sau hipotensiunea ortostatică.
- Studiu electrofiziologic – dacă se suspectează tulburări severe de ritm cardiac.
Aceste investigații sunt recomandate în funcție de istoricul pacientului și de contextul clinic.