Ghidul pacienților cu Insuficiență cardiacă

Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă o afecțiune cardiovasculară, a cărei prevelanță a crescut  semnificativ în ultimele decenii. Aceasta se datorează pe de o parte îmbătrânirii populației concomitent cu creșterea speranței de viață, pe de altă parte progreselor privind tratamentul bolilor cardiovasculare, și nu în ultimul rând prezenței factorilor de risc cardiovascular asociați stilului de viață: sedentarism, obezitate, fumat, diabet zaharat etc.

IC este mai frecventă la persoanele vârstnice, dar poate fi prezentă și la adulții de vârstă medie cu patologie și/sau factori de risc cardiovasculare.

IC este o afecțiune serioasă, severă, care poate fi tratată, scopul fiind de creștere și îmbunătățire a calității vieții, reducerea progresiei bolii și nu în ultimul rând creșterea supraviețuirii.

Când suspectăm Insuficiența cardiacă (IC)?

Suspectăm IC atunci când prezentați lipsă de energie, oboseală în realizarea activităților zilnice, dificultăți de respirație, uneori umflături la nivelor gleznelor și membrelor inferioare.

Tipuri de Insuficiență cardiacă (IC)

IC poate fi de mai multe tipuri, în funcție de valoarea fracției de ejecție a ventricului stâng, măsurată ecocardiografic. Fracția de ejecție (FEVS) reprezintă măsura funcției de pompă a mușchiului inimii. Fracția de ejecție normală variază între 50 % și 70 %.

Cunoașterea fracției de ejecție este importantă pentru alegerea tratamentului dumneavoastră. Dacă FEVS este < 40 %, atunci IC este  cu fracție de ejecție redusă.

Ecocardiografia este absolut necesară în diagnosticul IC, alături de prezența semnelor și simptomelor specifice. Ecocardiografia stabilește felul IC – cu fracție de ejecție redusă, ușor redusă sau păstrată – și modificările structurale și funcționale ale inimii – hipertrofia ventriculului stâng, dilatarea atriilor, tulburările de kinetică ale mușchiului inimii, tulburările de umplere ale inimii.

În IC cu fracție de ejecție redusă, inima are capacitate redusă de pompă, musculatura ventriculului stâng fiind slăbită.

În IC cu fracție de ejecție păstrată, funcția de pompă a inimii e păstrată, însă elasticitatea mușchiului inimii este afectată, astfel încât inima nu se mai poate umple eficient cu sânge. IC cu fracție de ejecție păstrată este frecvent întâlnită la vârstnici și femei, ce asociază într-o mare măsură hipertensiune arterială, fibrilație atrială, obezitate, tulburări ale metabolismului glicemic, boală pumonară cronică, boală renală cronică etc. Ca și în IC cu FEVS redusă, IC cu FEVS păstrată se asociază cu număr crescut de spitalizări și afectarea statusului funcțional și a calității vieții pacienților, de aceea trebuie identificată din stadiile precoce ale bolii.

Ce sunt peptidele natriuretice ?

În IC întâlnim frecvent nivele crescute ale peptidelor natriuretice – BNP, NT pro BNP. Medicul solicită această analiză de laborator, de regulă se utilizează NT pro BNP, analiză de sânge necesară nu atât diagnosticului, cât mai ales monitorizării bolii, evaluării răspunsului la tratament și prescrierii gratuite a unor medicamente cu indicație absolută în IC indiferent de FEVS, anume SGLT2i – dapagliflozin, empagliflozin.

Statusul funcțional și calitatea vieții

Pacientul cu IC, indiferent de FEVS are capacitate funcțională scăzută și o calitate a vieții scăzută sau foarte scăzută, aspecte ce se pot ameliora cu tratament dedicat.

Etiologia IC cu FEVS păstrată

IC cu FEVS păstrată poate apărea secundar afecțiunilor sistemice dar și unor tulburări miocardice primare.

Afecțiunile sistemice ce determină secundar  IC cu FEVS păstrată sunt în egală măsură factorii de risc pentru IC: hipertensiunea arterială,  fibrilația atrială, obezitatea, tulburările metabolismului glucidic – diabet, rezistență la insulină, hipertensiunea pulmonară, anemia/deficitul de fier, boala pulmonară cronică, boala renală cronică.

Afecțiunile miocardice specifice ce determină IC cu FEVS păstrată pot fi nenumărate, de la afecțiuni infiltrative și/sau de tezaurizare, tulburări miocardice genetice, endomiocardice sau cu mecanism imun, precum și expunerea la unele toxine, medicamente, infecții și radiații. Una dintre aceste entități este amiloidoza cu transtiretină, care are tratament specific disponibil, de aceea,  atunci când este suspectată, împreună cu medicul curant se stabilește planul de investigații specifice.

De ce trebuie să urmez tratament pentru IC ?

Indiferent de felul IC, inima obosește și e ineficientă, sângele stagnează în vasele care ajung la inimă cauzând acumulare de lichid la nivelul plămânilor – de aici dificultățile de respirație, sau la nivel sistemic – apare congestia: edeme la glezne, membrele inferioare etc. Eradicarea congestiei, combaterea retenției de apă și sare,  este unul din  principalele obiective urmărite de tratament în IC. Combaterea retenției de apă și sare impune un anume stil de viață pentru pacientul cu IC.

Educația pacienților cu Insuficiență cardiacă

Sfaturi pentru pacienții cu IC

  • Cântăriți-vă zilnic! Dacă observați o creștere în greutate mai mare de 1,5 kg în două zile, luați legătura cu medicul curant. Menținerea  unei greutăți normale, constante diminuă efortul pe care inima slăbită îl depune.
  • Duceți o viață activă!  Exercițiile fizice regulate, plimbările zilnice cresc rezistența inimii la efort, cresc toleranța la efort.
  • Reduceți consumul de sare! Excesul de sare determină reținerea lichidelor în organism și agravarea IC. Reducerea consumului de sare se poate face cu ușurință cu ajutorul unor reguli simple. În primul rând nu adaugați sare în farfurie în timpul mesei ! Nu adaugați sare în exces la gătit! Excludeți utilizarea de  produse precum Vegeta, Delikat ! În schimb puteți utiliza verdețuri, ceapă, usturoi, ierburi aromatice și alte condimente care să dea gust mâncării: piper, cimbru, tarhon, busuioc, oregano, ghimbir, boia etc. Nu e neapărat necesară inlocuirea pâinii cu pâine fără sare, mai degrabă e util a ne feri de produsele care conțin sare mascată: sosuri, murături, conserve, produse congelate, preparate fast-food, mezeluri procesate, snacksuri: covrigei, chipsuri, alune și alte tipuri de nuci, bakerolls  etc.
  • Reduceți consumul de cafea, evitați sau chiar eliminați alcoolul, renunțați complet la fumat ! Consumul de cafea sau ceai negru e acceptabil în doze mici. Excesul va face inima să obosească.  Alcoolul trebuie redus sau eliminat complet din dieta unui pacient cu IC. Se va recurge la alcool, de preferat slab și în cantități mici doar ocazional.
  • Respectați întocmai tratamentul medicamentos potrivit recomandărilor medicului curant. Nu întrerupeți medicația chiar dacă vă simțiți mai bine, iar în cazul apariției unor probleme legate de tratament, contactați-vă medicul curant anterior luării unor decizii care vă pot agrava IC. De asemenea, respectați întocmai recomandările de monitorizare a tratamentului, dozarea potasemiei serice de exemplu.

De ce mi s-a prescris un tratament cu dapagliflozin/empagliflozin

Tratamentul cu dapagliflozin/empagliflozin reprezintă tratamentul modern, recent al IC indiferent de fracția de ejecție !

Dapagliflozin și empagliflozin, cunoscute de către pacienți mai ales sub denumirele comerciale: Forxiga, respectiv Jardiance sunt exponenți ai clasei inhibitorilor cotransportorului 2 sodiu/glucoză, mai scurt –  inhibitori de SGLT2.

Medicamentele din clasa inhibitorilor cotransportorului 2 sodiu/glucoză au fost utilizate de mai mulți ani pentru tratamentul diabetului zaharat, ele dovedindu-se a fi eficace la pacienții cu IC și boală cronică de rinichi, cu sau fără diabet zaharat.

Ele sunt prescrise de obicei odată diagnosticată IC sau când pacienții cu IC nu mai sunt controlați de vechea schemă terapeutică. Ele ajută la ameliorarea simptomelor precum dificultățile de respirație, oboseala, reduc edemele de la nivelul gleznelor, membrelor inferioare, astfel încât să crească toleranța la efort și implicit calitatea vieții, reducând riscul de progresie a bolii și nevoia de spitalizare.

Sfaturi pentru pacienții tratați cu dapagliflozin/empagliflozin

Ca toate medicamentele, inhibitorii cotransportorului 2 sodiu/glucoză pot induce anumite reacții adverse, care nu sunt foarte frecvente, dar despre care pacientul trebuie să fie informat. De cele mai multe ori beneficiile nete demonstrate în studii înclină balanța în favoarea utilizării acestor medicamente pe termen lung.

Cele mai frecvente neplăceri raportate de către pacienți sunt legate de infecții ale tractului urinar sau infecții fungice în zona genitală, aceste medicamente eliminând glucoză prin urină. Infecțiile urinare deși frecvente nu sunt severe. Infecțiile urinare se manifestă prin urinare frecventă, cu disconfort, senzații de arsură, uneori dureri pelvine sau de spate, foarte rar fiind însoțite de febră și/sau frisoane sau sânge în urină.

Infecțiile fungice se manifestă prin mâncărimi sau disconfort în zona genitală.

Când suspectați  astfel de manifestări, contactați-vă medicul. Medicul curant va decide dacă pe parcursul tratamentului pentru infecție întrerupeți sau nu, temporar, medicația cu dapagliflozin/empagliflozin, uneori aceasta nefiind necesară. În cazul unor infecții complicate, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului.

Apariția acestora poate fi combătută prin luarea unor măsuri adecvate de igienă genitală; sfaturile sunt atât pentru pacient cât și pentru partener:

  • Beți zilnic cel puțin 2 litri de apă pentru  a asigura organismului o hidratare corespunzătoare;
  • Faceți dușuri zilnice dimineața și seara;
  • Adoptarea unei obișnuințe de a spăla și usca zona genitală ulterior utilizării toaletei (“urinează – spală – șterge”);
  • Purtați lenjerie intimă de bumbac;
  • Eviați hainele strâmte care pot provoca rosături;
  • Susțineți un stil de viață sănătos, mâncând echilibrat (regulat, toate principiile alimentare);

Extrem de rar și în special la pacienții care asociază diabet zaharat pot apărea anumite reacții adverse mai serioase: deshidratare, cetoacidoză, infecții ale țesuturilor moi în zona genitală; în acest context pacienții necesitând un minim de cunoștințe medicale, în baza cărora să se adreseze medicului.

Deshidratarea este semnalată de apariția unor bătăi rapide ale inimii, senzația de gură uscată, senzația intensă de sete, oboseală, somnolență, urină în cantități mici.

De aceea în cazul în care sunteți bolnav și pierdeți lichide, fie prin scaun (diaree), fie prin vărsături, sau aveți o intercurență respiratorie și transpirați foarte intens, asigurați-vă că nu sunteți la risc de deshidratare și contactați-vă medicul.

În cazul în care sunteți bolnav:

  • Mențineți un aport corespunzător de lichide pentru o hidratare eficace;
  • Nu țineți post, nu limitați aportul alimentar și de carbohidrați;
  • Contactați-vă medicul dacă aveți și alte manifestări care nu au legătură cu boala diabetică sau dacă nu controlați nivelele glicemiei sau au apărut vărsături;
  • În cazul unor afecțiuni acute – febră, frison, transpirații, diaree, vărsături, infecții, răni, abcese, mai ales dacă pacienții au și IC și diabet zaharat, este mai prudent să vă adresați medicului curant;

Cetoacidoza diabetică este semnalată de: greață, vărsături, dureri abdominale, sete excesivă, confuzie, somnolență, respirație profundă și rapidă, respirație, transpirație sau urină cu miros dulceag, gust metalic, scădere rapidă în greutate.

Cetoacidoza diabetică este o complicație rară, gravă a pacientului cu diabet zaharat, uneori punându-i viața în pericol. Se datorează creșterii nivelelor de corpi cetonici în sânge și urină. Riscul apariției cetoacidozei diabetice crește în cazul postului prelungit (restricții alimentare severe, pe termen lung), consumului excesiv de alcool,  deshidratării, reducerii  bruște a dozelor de insulină sau creșterii necesarului de insulină în infecții severe, afecțiuni severe sau perioperator – intervenții chirurgicale.

Alte considerații referitoare la tratamentul cu inhibitori ai SGLT2 (SGLT2i)

  • Tratamentul cu inhibitori al SGLT2 trebuie întrerupt cu cel puțin 72 de ore înainte de toate intervențiile chirurgicale majore. Ulterior intervenției, când pacientul e stabilizat, se reia tratamentul cu SGLT2i.
  • Uneori unii pacienți pot prezenta diureză crescută (cantitate mai mare de urină) la inițierea SGLT2i, e bine să fie avizați pentru a consuma suficiente lichide și a evita o ușoară scădere tensională.
  • După inițierea unui SGLT2i este de așteptat o ușoară scădere a ratei filtrării glomerulare (eRFG), care este tranzitorie și care nu necesită urmărire decât în situații excepționale.

Monitorizarea tratamentului în IC

Eradicarea congestiei, combaterea retenției de apă și sare,  este unul din  principalele obiective urmărite de tratament în IC indiferent de tipul IC, cu FEVS redusă sau păstrată. Diureticele de ansă, precum furosemidul sau torasemidul, mai puțin disponibil, sunt medicamentele folosite cel mai frecvent, de obicei în asociere cu antagoniști ai receptorilor de mineralocorticoizi (spironolactonă sau eplerenonă). În plus asocierea inhibitorilor de SGLT2 ajută la decongestia eficace, iar în unele cazuri folosim  și diuretice tiazidice. Toate aceste medicamente cresc riscul creșterii creatininei și potasemiei serice, mai ales în prezența bolii cronice de rinichi.

Mai mult decât atât, pacientul cu IC poate avea medicație pe termen lung cu  inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocante ale receptorilor de angiotensină sau combinația sacubitril/valsartan, în prezența cărora se impune urmărirea periodică a parametrilor biologici – creatinină, potasemie, periodicitate stabilită de către medicul curant.

De aceea este foarte importantă disciplina în monitorizarea acestor constante biologice și prezentarea rezultatelor medicului curant. Pe lângă potasemie, creatinină serică, frecvent se recomandă dozarea albuminei urinare – raport albumină/creatinină urinare. Insuficiența cardiacă

Programează o consultație

Alte articole despre afecțiuni cardiologice

Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă Insuficiența cardiacă