Antiagregantele plachetare – Rol, Indicații și Tipuri
Antiagregantele plachetare sunt medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge prin inhibarea agregării plachetare. Acestea sunt utilizate în prevenția și tratamentul bolilor cardiovasculare, reducând riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral (AVC).
1. Mecanism de acțiune
Plachetele sanguine joacă un rol esențial în coagulare. Atunci când un vas de sânge este lezat, plachetele se activează și formează un tromb pentru a opri sângerarea.
📌 Antiagregantele plachetare blochează acest proces, împiedicând astfel formarea cheagurilor patologice în artere.
2. Indicații principale
✅ Boala coronariană (angină pectorală, infarct miocardic acut)
✅ Prevenția secundară după infarct miocardic sau AVC ischemic
✅ Pacienți cu stent coronarian sau bypass aorto-coronarian
✅ Boala arterială periferică (pentru prevenirea ischemiei membrelor)
3. Tipuri de antiagregante plachetare
A. Inhibitori ai ciclooxigenazei (COX-1)
🔹 Acidul acetilsalicilic (Aspirina) – cel mai utilizat antiagregant
- Doza cardiologică: 75-100 mg/zi
- Inhibă ciclooxigenaza-1 (COX-1), reducând producția de tromboxan A2 (TXA2), care stimulează agregarea plachetară.
- Se administrează pe termen lung pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare.
🔹Triflusal (Aflen) – rar utilizat în prevenția și tratamentul complicațiilor trombotice
B. Inhibitori ai receptorilor P2Y12 (blocanți ai ADP)
🔹 Clopidogrel (Plavix) – utilizat frecvent după infarct sau stent
🔹 Ticagrelor (Brilique) – mai eficient decât clopidogrelul, dar cu risc crescut de sângerare
🔹 Prasugrel (Effient) – indicat la pacienții cu sindroame coronariene acute, contraindicat la cei peste 75 ani sau cu risc hemoragic crescut
🔹 Ticlopidină (Ticlid) – rar utilizat actualmente
📌 Aceste medicamente blochează receptorul P2Y12 al adenozin difosfatului (ADP), prevenind activarea plachetelor.
📌 Se utilizează în dublă terapie antiagregantă (DAPT) împreună cu aspirina după un infarct sau proceduri coronariene.
C. Inhibitori ai receptorului GP IIb/IIIa (terapie de urgență, administrare IV)
🔹 Abciximab, Eptifibatid, Tirofiban
📌 Se folosesc în cazuri severe, în special în angioplastia coronariană.
D. Inhibitori ai tromboxanului
🔹 Dipiridamol – utilizat uneori în combinație cu aspirina pentru prevenția AVC.
E. Inhibitori de fosfodiestereza 3
🔹 Cilostazol (Dilvas, Velyn) – utilizat în boala arterială periferică aterosclerotică.
4. Terapia antiagregantă dublă (DAPT)
🔹 Se folosește o combinație de aspirină + un inhibitor P2Y12 timp de 6-12 luni după:
✅ Infarct miocardic acut
✅ Stent coronarian
✅ Sindroame coronariene acute
🔹 După această perioadă, pacienții rămân doar cu aspirină pentru prevenția pe termen lung.
Este foarte important ca pacienții să urmeze întocmai recomandarea făcută, să nu întrerupă dubla antiagregare fără sfatul unui medic avizat, care de cele mai multe ori este cardiologul curant.
5. Efecte adverse și riscuri
🚨 Risc de sângerare – gastrointestinală, cerebrală (hemoragică).
🚨 Disconfort gastric, ulcer (mai frecvent cu aspirina).
🚨 Dispnee (ticagrelor).
📌 Monitorizarea atentă este necesară, mai ales la pacienții cu antecedente de ulcer sau sângerări.
6. Concluzie
✔ Aspirina este baza tratamentului antiagregant, utilizată pe termen lung.
✔ Clopidogrel, ticagrelor și prasugrel sunt folosite în combinație cu aspirina în sindroamele coronariene acute sau ulterior implantării de stenturi.
✔ Alegerea antiagregantului depinde de profilul pacientului, riscul de sângerare și istoricul cardiovascular.
Consultul medical este esențial înainte de inițierea terapiei, mai ales pentru pacienții cu risc hemoragic, dar și pe parcursul tratamentului dacă apar manifestări neplăcute sau sângerări mai ales pentru pacienții cu risc trombotic crescut ! Medicul cardiolog este cel care stabilește în funcție de balanța risc/beneficiu durata antiagregării în monoterapie sau dublă terapie.
Alte articole despre Tratamentul cardiologic modern